CRIZANTEMA

Tăceri - o antologie de micropoeme în stil haiku

2008-09-28T09:12:00.012+03:00

În urmă cu o săptămână, am primit de la poetul Ioan Găbudean cea mai recentă carte pe care a publicat-o. Este vorba de o antologie cu titlul TĂCERI, carte care a apărut la Editura Lyra din Târgu-Mureş în acest an.

În cele 164 de pagini sunt cuprinse 190 de micropoeme în stil haiku, 41 de desene în interiorul cărţii şi două pe copertă, desene făcute de elevi ai Gimnaziului „G. Coşbuc” din Târgu-Mureş, îndrumaţi de profesoara de desen Eugenia Szabo. Cartea conţine o fişă bio-bibliografică a autorului şi referinţe critice.

Cartea are motto-ul:

„Nici un cuvânt:
oaspetele, gazda
şi crizantema albă.”
Ryota

Spicuim din cuprinsul cărţii câteva micropoeme.

Flori de cireş –
pictorii se înghesuie
ca la vernisaj

Fluturele alb –
seara de poezie
poate începe

Pe şevalet
doar umbra pictorului
în amurg

Aşteptare –
cireşii au înflorit
şi în absenţa ta…

Firul de iarbă –
cel mai timid filosof
al dimineţii

Ierbar prăfuit –
doar pentru o clipă
un bondar…

Mănăstirea
acoperită cu flori de cireş –
rugă de seară…

Copaci pe deal –
nu se mai verde cerul
de-atâta verde

Stânci austere –
îmi mângâie privirea
doar floarea-de-colţ

Cerşetorul ud
bucuros că a privit
curcubeul…

Casă de vânzare –
copiii citesc atent
testamentul

Popas la fântână –
în căuşul palmei
stelele plutind

Seară de vară –
parfum de cireşe
la spartul târgului

Singurătate –
norul îmi alungă
umbra fidelă

Copaci lângă drum –
umbrele lor alungite
anunţă seara…

Printre brazi
o lacrimă imensă –
lacul Ursu

Cătun părăsit –
printre ruinele lui
flori de nu-mă-uita

Asfinţit –
umbra pescăruşului
înghiţită de mare

Noapte de vară –
din lanul de rapiţă
răsare luna

Ceas cu cuc –
pisica stă la pândă
ziua întreagă

Tot mai singur
sub cer numărând
stelele căzătoare

Prietenie
cu o libelulă –
week-end în doi…

Paznic de noapte –
lângă puşca veche
sticla de votcă

Zi însorită –
umbra satului alunecă
tot mai mult în râu

Referinţele critice şi lista elevilor care au ilustrat cartea sunt scanate, pentru a câştiga timp şi pentru a fi văzute aşa cum sunt în carte.

Interviu cu poetul Ioan Găbudean, Preşedintele Clubului Naţional de Haiku „Bucurii efemere”, Târgu-Mureş (III)

2008-07-14T08:40:00.001+03:00

„Haiku-ul, înainte de toate!"

Aţi avut şi o intensă activitatea editorială, stimulînd publicarea de volume individuale şi antologii. Aţi înfiinţat Colecţia revistei Orfeu (seria Poezie) în care mulţi poeţi şi-au publicat propriile volume. Cam cîte volume au fost publicate în această în această colecţie?

Din dorinţa de a stimula, de a spijini mişcarea de haiku am înfiinţat colecţia revistei „Orfeu”, colecţie modestă, fără pretenţii, format de buzunar cu 24 şi 48 de pagini, plachetele apărând pe hârtie colorată: galben, roz, verde, mov etc. S-au publicat în seria poezie haiku, tanka, rengay, renku-în total 64 de poeţi din toată ţara care au „riscat” cu mine în această întreprindere lirică neobişnuită. Au debutat în această colecţie: Doina Găbudean, soţia mea(profesoară de limba şi literatura română la aceeaşi şcoală cu mine), Sonia Cristina Coman, Iosif Albu, Ecaterina Dărăban; Mihail Bica, Maria Tirenescu, Anca Ionela Mureşan, dar au publicat şi haijini consacraţi: Dan Doman, Florin Grigoriu, Dumitru D. Ifrim, Clelia Ifrim, Radu Patrichi, Utta Siegrid König, Ioan Marinescu, Ana Marinoiu, Lucia Amarandei, Dumitru Ene-Zărneşti, Constantin Păun, David Alexandru, Vasile Moldovan, Iulian Dămăcuş, Adina Enăchescu, Gheorghe Popescu-Ger etc.

Aţi îngrijit multe antologii. Credeţi că ele sînt mai importante şi mai stimulative pentru cei ce scriu poezie de factură niponă?

Consider că antologiile sunt oglinzi fidele ale fenomenului literar, oglinzi necesare pentru a ne putea vedea faţa lirică. Eu consider că ele sunt benefice;făcute cu profesionalism, cu simţ estetic şi cu intuiţie, pot să reflecte starea fenomenului literar la un moment dat.Ele nu pot fi decât subiective, se înţelege, şi trebuie să facem noi înşine o selecţie din „selecţie”. Căci nu tot ce e antologat e şi valoros, automat, bătut în cuie. Dar dacă apari în vreo 5-6 antologii de haiku, de exemplu, înseamnă că te poţi numi haijin(de fapt, doar japonezii sunt haijini, ceilalţi, nejaponezi, sunt autori de haiku, de micropoeme în stil haiku).

În activitatea mea dedicată haiku-ukui am reuşit să public şi eu câteva antologii, sper, cu folos:

Culegătorii de rouă, colectia revistei „Orfeu”,Târgu-Mureş,1999, 24 de pagini, menţionată de Ion Rotaru în a sa „O Istorie a literaturii române”, vol. V., Ed. Niculescu, Bucureşti, 2001;
Ore de tăcere, antologie cu haiku-uri comentate, Ed. Brăduţ, Târgu-Mureş, 2002;
Aromă de nea, Ed. Ardealul, Târgu-Mureş, 2003;
Luna din lac, antologie a Cercului de haiku „Crizantema” de la Gimnaziul „G. Coşbuc”, Târgu-Mureş, Casa de editură ”Mureş, Târgu-Mureş, 2003;
Din nou Septembrie, antologie a Cercului de Haiku „Crizantema”, Casa de editură „Mureş”, Târgu-Mureş, 2005.

Acum definitivez o antologie personală de haiku(aproximativ 280 de micropoeme) care o să apară în 2008 sau în 2009. Cred că pentru iubitorii poeziei de origine niponă antologiile sunt o bună sursă de informare şi un stimulent pentru creaţia proprie.

Ce sfaturi aţi putea da celor care sînt la începuturi în apropierea lor de genurile poeziei nipone?

Nu cred că sunt îndreptăţit a da sfaturi. Fiecare scrie în felul său, unic, inconfundabil. Buffon spunea că „Stilul e omul însuşi.” Şi, totuşi(vorba marelui haijin japonez Issa), dacă ar fi să le spun celor care încep acum să scrie haiku le-aş încropi, la repezeală, o mică lecţie de haiku! Iată acest proiect al meu de lecţie în 22 de puncte:

Haiku-ul este o poezie scurtă de origine japoneză. Ea se scrie, deci, cu puţine cuvinte, cu cuvinte simple, cu puţine adjective şi verbe/ele pot lipsi chiar/,fiind dispusă în trei versuri totalizând 17 silabe.
Haiku-ul trebuie să prezinte natura sau să o sugereze. O frunză îngălbenită, uscată, e de ajuns să ne dăm seama că e vorba de anotimpul toamna.
Haiku-ul trebuie să fie construit cu verbe la timpul prezent, el fiind o privire obiectivă asupra naturii. Haiku-ul este poezia unei clipe surprise în starea ei de graţie.
Prezenţa omului în haiku e datorată legăturii strânse a acestuia cu natura şi trebuie să fie discretă.
Haiku-ul trebuie să cuprindă triada: spaţiu-timp-obiect şi să răspundă la întrebările cine?/ce?/, unde?, când?
În haiku se evită folosirea figurilor de stil.
Haiku-ul trebuie să sugereze mult, trebuie să cultive misterul, căci, dacă dăm totul de-a gata, cititorul se va plictisi repede.
Haiku-ul se scrie în urma unor experienţe trăite cu imagini concrete, imaginaţia jucând un rol minor.
Nu trebuie să inventăm nimic în haiku, trebuie doar să privim cu atenţie un moment, care ne “iluminează”, ne face conştienţi de măreţia clipei prezente.
E necesar ca haiku-ul să aibă o pauză/kireji/după primul sau după al doilea vers.
Faceţi plimbări în natură, descrieţi cele văzute: un câmp, o pădure, plante, păsări, flori şi alegeţi un moment în care se întâmplă ceva, un moment capabil să ne uimească şi să ne emoţioneze.
Urmăriţi schimbările pe care le aduc cele patru anotimpuri. Scrieţi cuvinte care să le sugereze, chiar dacă nu le numiţi.
E bine să facem o legătură permanentă între elementele naturii şi simţurile noastre.
Despre ce puteţi scrie în haiku? Despre toate lucrurile:copaci şi flori, vânt, ploaie, ceaţă, râuri, mări, insecte, păsări, soare, lună, stele şi despre multe altele.
Haiku-ul nu are titlu şi nici rimă. Titlul ar explica prea mult conţinutul şi micropoemul ar pierde din “suspans”.
Haiku-ul poate fi chiar amuzant, comic, el numindu-se în acest caz senryu.
Haiku-ul nu povesteşte ceva, el creează imagini concrete, descrie un moment. El e un mic pastel cu reguli mai stricte.
Pentru a scrie haiku obişnuieşte-te să aşterni pe hârtie cât mai multe imagini vizuale, olfactive, tactile. În haiku imaginea contează foarte mult.
Haiku-ul arată o experienţă trăită, un moment interesant capabil să ne emoţioneze.
Să nu repetăm în haiku elementele sezonale/kigo/lucrul acesta ar duce la monotonie.
Atenţie la cuvintele de legătură/prepoziţii, conjuncţii/. Folosirea aceluiaşi element de legătură de mai multe ori strică armonia poemului.
În haiku ne îndreptăm atenţia spre un singur aspect important, nu ne dispersăm gândurile, cu intenţia să spunem cât mai mult. Trebuie să sugerăm cât mai mult...

Ca să fii un bun autor de haiku nu trebuie să citeşti numai poezie, trebuie să cunoşti istorie, geografie, religie, filosofie, să iubeşti natura, să observi cu atenţie tot ce e în jurul tău. Şi dacă ai o minte deschisă, o inimă sensibilă, cu multă muncă şi pasiune vei ajunge să scrii haiku-uri remarcabile. Succes!

În încheiere, stimate domnule Cornel Atanasiu, ţin să vă mulţumesc pentru invitaţia de a dialoga pe Internet, sperând că micile “bucurii efemere” ar putea lumina drumul haijinilor spre marea poezie, spre realizare deplină şi satisfacţii multiple. Tuturor, succese remarcabile şi salutări amicale. SAYONARA!

Târgu-Mureş, 23 iunie 2008 Ioan Găbudean

Interviu cu poetul Ioan Găbudean, Preşedintele Clubului Naţional de Haiku „Bucurii efemere”, Târgu-Mureş (II)

2008-07-11T08:16:00.003+03:00

„Haiku-ul, înainte de toate!"

Cînd aţi aflat de haiku, în ce împrejurări?

Intersul meu pentru Japonia datează din copilărie. Elev fiind, pasionat de istorie şi de geografie, de biologie şi mai ales de literatură, călătoream peste oceane şi mări, pe toate continentele în faţa atlasului plin de ispite şi taine...

Descopeream ţinuturi îndepărtate, populaţii misterioase, locuri şi oameni cu totul aparte.

Curiozitatea şi dorinţa de a şti cât mai multe mi-au îndreptat atenţia spre insulele şi insuliţele care formau Arhipelagul Nipon. O lume fascinantă cu shoguni şi samurai, cu luptători de sumo se perindau prin faţa mea într-un peisaj exotic.

De la călătoria pe hartă, am trecut la lecturi asidue despre Japonia şi am căutat să citesc tot ce îmi cădea în mână - în special literatura japoneză.

Cartea care a însemnat apropierea mea de Ţara Soarelui Răsare a fost, fără îndoială, microromanul lui Yasunari Kawabata „Ţara zăpezilor”. Descopeream o lume nouă, o altfel de viaţă, cu obiceiuri şi tradiţii inedite, chiar ciudate pentru noi, europenii. De-atunci, din 1974, Japonia a devenit o febleţe, o pasiune, aproape o obsesie.

V-aţi dedicat haiku-ului de la început sau a existat o perioadă de incubaţie?

Fiind preocupat de poezie, la început ca cititor pasionat, apoi ca autor, am citit cu plăcere, interes şi folos poezie lirică japoneză în traducerea lui Dan Constantinescu şi a lui Ion Acsan.

Foarte atractiva casetă cu cele cinci plachete din haijini japonezi /Basho, Buson, Issa, Shiki şi alţii/ a avut un impact deosebit asupra mea, haiku-ul devenind poezia mea preferată.

Un impact deosebit a avut şi cartea lui Aurel Rău „În inima lui Yamato” (9 priviri lirice asupra Japoniei), apărută la editura „Albatros”, Bucureşti, în anul 1973, pe autor cunoscându-l, mai târziu, la un colocviu Naţional de Haiku de la Constanţa.

După 1990 s-a creat în România o adevărată mişcare de haiku. Merite deosebite a avut Florin Vasiliu, fondator al Societăţii Române de Haiku şi al revistei Haiku, la Bucureşti, apoi revista de la Constanţa „Albatros” /redactor-şef:Ion Codrescu/, Societatea de Haiku din Constanţa/fondator, acelaşi Ion Codrescu/, Festivalurile de Haiku şi Colocviile de la Bucureşti, Constanţa, Slobozia, unde Şerban Codrin înfiinţează o inedită şcoală de poezie tanka şi renga, Târgu-Mureş, unde poetul Ioan Găbudean strânge haijini din toată ţara într-un Club Naţional de Haiku intitulat „Bucurii efemere”...

Mulţi poeţi au început să scrie haiku şi au apărut cărţi cu haiku-uri ale autorilor români, ceea ce e un lucru îmbucurător şi benefic pentru literatura română, care a avut dintotdeauna disponibilităţi sincronizatoare faţă de literatura universală. Deci, am luat-o încet cu Japonia, pas cu pas, aş zice, şi cu haiku-ul: istorie, geografie, literatură, antologii, acumulări, meditaţie şi apoi... scrisul micropoemului de inspiraţie niponă. Perioada 1990-2008 a fost foarte benefică pentru mine, iar între 1995 şi 2005 a fost o perioadă de graţie, aş putea spune. Scrierea haiku-ului m-a făcut mai stăpân pe mine, mai încrezător în posibilităţile mele, haiku-ul m-a relaxat, mi-a deschis ochii asupra naturii care, vorba lui Eminescu, „nu minte niciodată”. Consider haiku-ul o poezie cu valenţe terapeutice, filosofia Zen fiind simplă şi la îndemâna oricui: să fii mereu prezent în prezent, să nu eziţi când vrei să faci un lucru, să meditezi la lumea reală...

Spuneţi-ne ceva despre revista Orfeu, cînd a apărut, cît timp aţi publicat-o, ce conţinut avea şi ce autori aţi publicat?

Revista „Orfeu” a apărut în 1998 la Târgu-Mureş. Primul număr, ediţia de iarnă avea 16 pagini, redactor-şef fiind Ioan Găbudean. Am pornit singur la drum. După ce am luat legătura cu haijinii din ţară am alcătuit un colectiv de redacţie care a rămas, cu mici excepţii, acelaşi, timp de 6 ani(1998-2003), cât a durat acest frumos vis nipon pe meleagurile transilvane. Din colectivul de redacţie făceau parte: Titus Andronic (decedat între timp), Dan Doman, Constantin Frosin, ZenoGhiţulescu, Dumitru D. Ifrim (decedat, din păcate), Clelia Ifrim, Bogdan I. Pascu, Ion Roşioru, Dumitru Radu, Radu Patrichi., Ştefan Gh. Theodoru. Scoteam câte 2 sau 3 numere pe an, cu 24-36 de pagini, iar mai târziu un singur număr cu 48,56 sau 76 de pagini, revista fiind ilustrată cu reproduceri după marii pictori japonezi Hokusai, Utamaro, Hiroshige. Revista publica haiku, tanka, rengay, renku, haibun, poeme într-un vers ale autorilor din ţară, dar şi din străinătate (Serbia, S.U.A., Anglia, Franţa, Grecia, India, Japonia etc). În revistă s-au publicat şi recenzii, eseuri legate de fenomenul haiku, microantologii de haiku. Au publicat poezie de inspiraţie niponă în „Orfeu” (selectiv): Titus Andronic, Şerban Codrin, Dumitru Radu, Dumitru Ene-Zărneşti, Dan Doman, Bogdan I. Pascu, Ioan Găbudean, Doina Găbudean, Radu Pattrichi, Dumitru şi Clelia Ifrim, Constantin Frosin, Ion Roşioru, Ana Marinoiu, Ioan Marinescu, Lucia Amarandei, Utta Siegrid König, George Drăghescu, Teodora Moţet, Manuela Miga, Ana-Maria Crişan, Sonia Cristina Coman etc.

Cum a fost finanţată şi cu cine aţi colaborat?

Revista a fost finanţată de către mine şi ca profesor (salariu de profesor) mi-a venit destul de greu, acesta fiind unul dintre motivele renunţării la revistă. Cu această ocazie ţin să mulţumesc tuturor redactorilor şi colaboratorilor care m-au ajutat să scot această revistă, demnă, zic eu, de luat în semă. Scriitorul Emil Manu dedică revistei „Orfeu” 3 pagini în cartea Domniei sale „Reviste româneşti de poezie”, ediţia a II-a, apărută la Ed. Curtea Veche, Bucureşti, în anul 2001(vezi pag .169-172)

Interviu cu poetul Ioan Găbudean, Preşedintele Clubului Naţional de Haiku „Bucurii efemere”, Târgu-Mureş (I)

2008-07-09T10:08:00.002+03:00

(Acest interviu este publicat simultan pe ROMANIAN KUKAI şi pe CRIZANTEMA.)

Interviurile noastre doresc să vă aducă mai aproape pe cei care se preocupă de haiku, unii doar simpli autori (mai vechi şi hîrşiţi sau numai proaspeţi aspiranţi), alţii şi cu preocupări şi reuşite în organizarea comunităţii. Ioan Găbudean, unul dintre cei din a doua categorie, a răspuns cu generozitate invitaţiei noastre şi veţi putea citi răspunsurile sale ample despre activitatea bogată a celor din inima Transilvaniei în interviul ce urmează, împărţit doar din raţiuni practice, în mai multe părţi.

„Haiku-ul, înainte de toate!"

În afara Bucureştiului şi Constanţei, locuri unde activitatea celor care scriu haiku este coagulată de multă vreme în jurul unor societăţi şi reviste, în celelalte locuri din ţară au avut loc doar încercări pasagere de a realiza nişte centre viabile. Sînteţi unul din puţinii iubitori ai haiku-ului care s-a dovedit şi un bun organizator. Tîrgu Mureş este, pe harta poeziei nipone din România, unul din cele cîteva repere, mai puţine decît degetele unei mîini, care marchează o activitate susţinută de multă vreme, cu rezultate remarcabile pentru toţi cunoscătorii. Cum aţi reuşit acest lucru în oraşul dv.?

Bucureşti şi Constanţa, prin societăţile de haiku înfiinţate de către Florin Vasiliu şi Ion Codrescu şi datorită revistelor Haiku şi Albatros au dat un impuls deosebit mişcării de haiku din România, cu consecinţe benefice pentru cei atraşi de literatura Orientului, iar Japonia şi haiku-ul au stat în centrul atenţiei multor poeţi, doritori să exploreze noi ţinuturi lirice.

Exemplul celor două mari oraşe a fost urmat de alte localităţi care s-au dovedit importante pentru haiku-ul românesc: Slobozia, Cluj – Napoca, Piatra Neamţ şi, cum spuneaţi Dumneavoastră, Târgu-Mureş, oraş al florilor şi al poeţilor, situat în inima Transilvaniei. Cum am reuşit să plasez acest oraş, atât de drag mie, pe orbita haiku-ului românesc? Prin pasiune, cu multă muncă şi, desigur, cu încredere în posibilităţile mele şi ale prietenilor mei, poeţii mureşeni. Existenţa unui grup de poeţi, relativ tineri, dornici de a şti cât mai multe despre poezia niponă, în general, şi despre haiku, în special, a făcut posibilă apariţia la Târgu-Mureş a unui Cerc de Haiku şi a revistei Orfeu, prima revistă de haiku din Transilvania, privită cu neîncredere şi chiar cu suspiciune, la început, de către unii „cârcotaşi”. Dar activitatea grupului mureşean şi revista Orfeu au convins până la urmă şi încercările de scriere, popularizare şi răspândire a haiku-ului au devenit o certitudine în spaţiul mureşean. Ne-am organizat, am scris, am comentat haiku-ul şi fenomenul haiku, am publicat cărţi, au apărut plachetele în colecţia revistei Orfeu şi totul a devenit firesc, Transilvania devenind, vorba lui Şerban Codrin, o provincie lirică a Japoniei! Haiku-ul a învins şi pe meleagurile tansilvane, repet, prin pasiune, muncă şi încredere.

Colaborarea şi buna înţelegere între autorii de haiku a fost cheia succesului de la Târgu-Mureş şi mă bucur că am reuşit să strâng în jurul meu nişte poeţi talentaţi şi plini de entuziasm. Vorbim de perioada 1990-2008, când s-au pus bazele unei mişcări de haiku în spaţiul mureşean, cu club de haiku, revistă, colecţie de poezie haiku, colocviu naţional, cerc de haiku în şcoli, toate la Târgu-Mureş...

Ce reprezintă Clubul Bucurii efemere, cum a fost conceput el şi cum funcţionează, ce autori au făcut şi fac parte din el?

Clubul Naţional de Haiku Bucurii efemere din Târgu-Mureş a luat fiinţă în 20 aprilie 2002 din dorinţa de a strânge relaţiile dintre haijinii români, deviza „ Prietenie prin haiku” fiind mereu în atenţia noastră. Iniţial, Clubul avea o arie restrânsă, locală, cu poeţi din judeţul Mureş (Târgu-Mureş, Iernut, Sovata, Târnăveni), în total 11 membri fondatori, fani şi creatori de haiku: Emilia Albu, Iosif Albu, Mihail Bica, Ana-Maria Crişan, Doina Găbudean, Viorica Miculi, Anca Ionela Mureşan, Maria Dorina Paşca, Gheorghe Păcurar, Mircea Miculi (secretar), Ioan Găbudean (preşedinte fondator). Locul de întrunire: domiciliul preşedintelui, în natură, la Iernut, unde se citeau şi se comentau haiku-urile celor prezenţi. Prin amploarea luată, Clubul a devenit naţional, numărând în prezent 85 de haijini din diferite localităţi ale ţării: Târgu-Mureş, Constanţa, Cluj-Napoca, Slobozia, Iaşi, Bacău, Ploieşti, Arad, Râmnicu-Vâlcea, Vişeu de Sus, Cugir. Gherla, Târgu-Jiu, Giurgiu, Craiova, Timişoara, Galaţi, Târgovişte, Reşiţa, Piatra Neamţ, Lehliu-Gara etc. Din acest Club, care a organizat în anul 2003 un Colocviu Naţional de Haiku, fac parte poeţi de haiku foarte cunoscuţi şi apreciaţi, talente deosebite: Şerban Codrin, Dan Doman, Zeno Ghiţulescu, Ana Marinoiu, Lucia Amarandei, Laura Văceanu, Manuela Miga, Utta Siegrid König, Radu Pattrichi, Dumitru Ene-Zărneşti, Ştefan Doncea, Florin Grigoriu, Victor Sterom, Lucian Perţa, Nicolae Marian Tomi, Bogdan I. Pascu, Adina Enăchescu, Ion Pachia Tatomirescu, Vasile Smărăndescu, Sonia Cristina Coman, Ion Untaru, George Corbu, Constantin Frosin, George Drăghescu,Gabriela Genţiana Groza, Cristeian Petre-Argeş, Vasile Moldovan, Ion Filipciuc, Dumitru D. Ifrim(decedat, din păcate), Clelia Ifrim, Laura Văceanu, Elena Manta Ciubotariu, Maria Petra, Constantin Păun, Vasile Vorobeţ, Iulian Dămăcuş, David Alexandru, Ana Udrea, Amalia Voicu, Letitia-Lucia Iubu, Rafila Radu, Vasile Zetu, Iulian Nuţă etc.

Clubul Naţional de Haiku Bucurii efemere este o asociaţie non profit, membrii completând o adeziune cu date personale (localitate, vârstă, profesie, activitate literară). Nu se percepe cotizaţie şi poate fi membru oricine face dovada că scrie haiku sau e fan haiku. Nu-i excludem pe cei care nu sunt creatori, dar pot fi buni critici ai fenomenului haiku. Membrii Clubului au o asiduă corespondenţă, ţin legătura tot timpul, îşi trimit cărţile, îşi spun părerea despre cărţi în recenzii publicate în ziare şi reviste din ţară. Ajută la publicarea unor plachete (24 sau 48 de pagini), format de buzunar, un fel de legitimaţie de haijin, încurajându-i, astfel, şi pe cei începători în ale micropoemului japonez.

Ştiu că aveţi multe legături cu vechii autori din ţară. Cei care sînt însă nou veniţi în lumea haiku-ului, în special cei care au aflat numai de curînd şi mai degrabă de pe internet de existenţa lui, ştiu puţine despre dv. În august 2007, atunci cînd Maria Tirenescu mi-a trimis un număr al revistei Imagini frumoase, am publicat pe ROMANIAN KUKAI o schiţă de profil despre dv. V-aş ruga să spuneţi cîteva cuvinte despre dv. pentru cei care încă nu vă cunosc.

Pentru cei care nu mă cunosc (sau mă cunosc foarte puţin), vă prezint o mică fişă de autor, căci CV-ul meu este destul de încărcat cu multe cărţi şi plachete, premii literare, antologii. Deci:

Ioan Găbudean

S-a născut la Cipău, jud. Mureş, România. Profesor de limba şi literatura română al Gimnaziul „G. Coşbuc” din Târgu-Mureş.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România(2000)
Preşedintele Clubului Naţional de Haiku „Bucurii efemere” din Târgu-Mureş(2002)
Membru al Uniunii Epigramiştilor din România(2006)

A scris poezie clasică şi modernă, haiku(prezent în 5 antologii internaţionale), epigrame(prezent în 6 antologii naţionale), tanka, renga, haibun(proză scurtă), poeme într-un vers, rondeluri, aforisme, un total de 34 de plachete şi cărţi.

A fost tradus în engleză, franceză, italiană, germană, japoneză, sârbă, suedeză, slovenă, greacă etc.

Volume reprezentative:

Adio romantism, Casa de editură „Mureş”, Târgu-Mureş, 1992;

Linişte de mătase, Casa de editură „Mureş”, Târgu-Mureş, 1995

Fluturi de noapte, Editura „Aurora”, Târgu-Mureş, 1996;

Între viaţă şi moarte, Editura „Brăduţ”, Târgu-Mureş, 1999;

Umbra mea printre fotolii, Editura „Brăduţ”, Târgu-Mureş, 2000;

Paznic de fluturi, Editura „Brăduţ”, Târgu-Mureş, 2002;

Casă de vânzare, Editura „Ardealul”, Târgu-Mureş, 2003

Chemarea în Paradis, Editura „Ardealul”, Târgu-Mureş, 2003;

Diligenţa de Cipău, Târgu-Mureş, 2006;

Hipodromul Magic, Târgu-Mureş, 2006;

Eternitate, Târgu-Mureş, 2007.

Imagini frumoase Nr. 12/2007

2008-06-17T21:56:00.006+03:00

Un an de haiga la Târgu-Mureş

Acest al 12-lea număr al Revistei de Haiga „Imagini frumoase” cuprinde haijini (aşa se numesc autorii de haiku) mureşeni, poeţi cu sensibilităţi diferite, dar care cochetează sau aprofundează serios lirica orientală, în special haiku-ul.

La Târgu-Mureş, interesul pentru această minunată bijuterie lirică de origine niponă a dus la înfiinţarea de către poetul Ioan Găbudean a revistei de haiku intitulată „Orfeu” ((1998), cu colaborări prestigioase din ţară şi străinătate. S-a înfiinţat Clubul Naţional de Haiku „Bucurii efemere” (2002) care numără peste 90 de membri şi s-a organizat un Colocviu Naţional de Haiku.

S-au tipărit la Târgu-Mureş antologiile de haiku:
- Culegătorii de rouă (Târgu-Mureş, 1999)
- Aromă de nea (Târgu-Mureş, 2003)
- Surâsul crizantemei (Târgu-Mureş, 2004)

În populara colecţie a revistei „Orfeu” au văzut lumina tiparului peste 80 de plachete.

La Gimnaziul „G. Coşbuc” din Târgu-Mureş am înfiinţat Cercul de Haiku „Crizantema” şi i-am iniţiat pe elevii şcolii noastre în tainele haiku-ului. Rezultatul? Două plachetecu micropoeme în stil haiku:
- Luna în lac, Casa de Editură „Mureş”, Tg. Mureş, 2003
- Din nou Septembrie, Casa de Editură „Mureş”, Tg. Mureş, 2005

Şi iată-ne cu Revista de Haiga „imagini frumoase” la un an de la apariţie -12 numere cu haiku-uri ale elevilor de la Gimnaziul „G. Coşbuc”(3,4,9), ale poeţilor consacraţi, care au „riscat” cu noi: Ioan Găbudean(Nr. 1), Doina Găbudean(2), Dan Doman(5), Radu Patrichi(6), Ion Untaru(7), Dumitru Ene-Zărneşti (8), Maria Tirenescu (10), Adina Enăchescu(11) şi haijini mureşeni(12).

Desenele celor 12 numere (12x9=108) aparţin în totalitate elevilor gimnaziului „G. Coşbuc”, îndrumaţi de doamna profesoară de desen Eugenia Szabo.

Le mulţumim tuturor pentru sprijin, risipă de talent, pentru gânduri şi „imagini frumoase”…

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „George Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Îngropat în frunze

ornicul bisericii

bate a toamnă

Mihaela Cernea

Seară de Crăciun -

pe colină un brad

împodobit de lună

Mircea Miculi

Sub ceru-nstelat -

o cucuvea grăbită

la vânătoare

Emilia Albu

Moartea boabelor

prevestind învierea

ce va să vină

Gheorghe Păcurar

Câmpia verde

o clipă răzvrătită -

macii înfloriţi

Ana-Maria Crişan

Privind în zare

zborul berzelor triste -

balet de toamnă

Ioan Găbudean

Plaja pustie -

printre castele de nisip

pescăruşi speriaţi

Doina Găbudean

Petale de mac -

minuni trecătoare în

palma-mi surprinsă

Iosif Albu

Prefac nopţile

în albe mătăsuri -

gânduri de

Maria Dorina Paşca

Imagini frumoase Nr. 11/2007

2008-06-17T15:26:00.004+03:00

Adina Enăchescu şi pasiunea pentru haiku

Adina Enăchescu – poetă şi matematiciană – s-a născut la 25 august 1933 la Râmnicu Vâlcea. Moşteneşte talentul scrisului de la tatăl său, Al. Enăchescu, profesor de muzică, folclorist, poet, dirijor de cor, publicist.

Până în prezent a publicat 22 de cărţi: poezie, proză, teatru. Este prezentă în 60 de antologii, enciclopedii etc.

Amintim câteva apariţii editoriale de succes:
- Dalii albastre, Editura „Amurg sentimental”, Bucureşti, 1998;
- Simfonie în verde (haiku, ediţie trilingvă), Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2006;
- Miresme şi greieri, ediţia a II-a (haiku, trilingvă), Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2007;
- Dor de tine (tanka), Ed. Perpessicius, Bucureşti, 2007;
- Ecoul anotimpurilor (ediţie trilingvă), Ed Perpesicius, Bucureşti, 2008 etc.

Are în palmaresul literar 30 de premii naţionale şi internaţionale. Este prezentă în următoarele antologii de haiku:
- Surâsul crizantemei, Ed. Ardealul, târgu-Mureş, 2004, sub îngrijirea poetului Ioan Găbudean;
- Cântecul apelor, Bucureşti, 2006;
- Flori de tei (română şi engleză) Constanţa, 2006;
- Scoici de mare (antologie internaţională în română şi engleză), Constanţa, 2007.

Adina Enăchescu este membră a Clubului Naţional de Haiku din Târgu-Mureş, a societăţii scriitorilor Români din Bucureşti (2000), a Societăţii Române de Haiku (Bucureşti 2006), a Societăţii de Haiku din Constanţa (2006).

Revistele KO (Japonia) şi Gong (Franţa) îi popularizează cărţile de Haiku, iar în 2007 a fost premiată de către Asociaţia Internaţională de Haiku la secţiunea haiku scris de nejaponezi; în 2008 obţine locul II la concursul de pe Romaniankukai.

Ne bucurăm pentru succesele obţinute de distinsa poetă Adina Enăchescu şi-i dorim altele, pe măsura talentului Domniei sale.

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „G. Coşbuc” Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş

Toamnă târzie –
şiruri de cocori pleacă
întunecând cerul…

Nelinişti în suflet –
cu nisipul clepsidrei
ne scurgem şi noi

Cireşe coapte
îmi lovesc iarăşi geamul –
seară cu greieri

Pe malul apei
salcia şi libelula
în bătaia vântului

Clipă de graţie –
liliacul înflorit
la geamul meu!

După ploaie, curcubeu
readucând liniştea
divină…

Gară pustie –
doi orfani
îşi împart luna…

Iarnă geroasă –
crizantemele plâng iarăşi
în cimitir…

În biserică
jurământul credinţei –
afară, porumbei albi…

Imagini frumoase Nr. 10/2007

2008-06-17T15:25:00.006+03:00

Maria Tirenescu – matematică şi poezie

Maria Tirenescu (născută în com. Săcel,jud. Maramureş) este profesoară de matematică la Cugir, jud. Alba. Încearcă să îmbine în mod armonios matematica (adică ştiinţele exacte) cu poezia, în general, şi cu haiku-ul, în mod special. Să nu uităm că un mare matematician (Dan Barbilian) a fost şi un apreciat poet, cunoscut sub numele de Ion Barbu…

Atrasă de poezia orientală, cochetând cu micropoemul şi cu haiku-ul, Maria Tirenescu a debutat editorial la Tg.-Mureş, în anul 2005, cu placheta de haiku intitulată „Risipă de parfum”, în colecţia revistei „Orfeu”, în care găsim suavităţi, „imagini frumoase”, „eternităţi de-o clipă” (cum ar spune poetul Ion Pillat), o natură armonioasă, degajând optimism, bucuria de a trăi şi speranţa că omul nu trebuie să trăiască oricum pe acest pământ, el trebuie să se risipească precum parfumul, să lase ceva în urma lui…

Cu volumul „Culorile viselor”, Editura EMMA, Orăştie, 2007, M. Tirenescu îşi lărgeşte aria lirică trecând de la haiku la poezia europeană, poeta având un timbru grav, meditativ, melancolic, unde natura este decorul pentru trăiri autentice, pline de mister şi de gingăşie. Găsim în această carte şi o secţiune intitulată „Haiku în formă liberă”, cu realizări notabile.

Maria Tirenescu a obţinut premii pentru haiku la Vişeu de Sus, la concursul organizat de revista „Haiku”, Bucureşti, fiind prezentă în antologiile:
- Surâsul crizantemei, Târgu-Mureş, 2004;
- Primele viziuni, Cluj-Napoca, 2005;
- Flori de tei, Constanţa, 2006.

O aşteptăm în continuare pe poeta Maria Tirenescu să ne încânte cu poezie şi matematică, în speranţa că lumea va fi şi mai frumoasă de-acum încolo…

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „G. Coşbuc” Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Singur sub stele -

teiul lui Eminescu

în Mica Romă

Spre seară îmi scriu
pe o petală de mac
amintirile...
*

Cireş sălbatic -
două frunze arămii
cad împreună
*

Ca o scrisoare
zburând un fluture alb -
zori peste câmp
*

Ninge?
Sau e un pom
înflorit?
*

Mâine va ninge.
Nu te grăbi să înfloreşti,
caisule!
*

Florile de măr
luminate de lună -
doar un spectator
*

Un şir de furnici
urcând pe trandafir -
o petală cade
*

Clipă de mister -
peste cruci dărâmate
nenumărate violete

Imagini frumoase Nr. 9/2007

2008-06-17T15:22:00.014+03:00

Thomas Axinte – scurtă prezentare

Thomas Axinte este elev în clasa a VIII-a B la Gimnaziul „ G. Coşbuc” din Târgu-Mureş.

Data şi locul naşterii: 2 martie 1993, Târgu-Mureş. Născut în zodia Peştelui, Thomas este un elev sensibil, dornic de instruire şi de cunoaştere.

Culoarea preferată: mov. Floarea care îi place în mod deosebit este trandafirul.

Poetul preferat: Mihai Eminescu.

Hobby-uri: fotbalul, jocurile pe calculator, cititul, scrisul şi muzica.

Dorinţă de viitor: să devină fotbalist!

Noi îi dorim să devină şi poet sau cel puţin un cititor pasionat de literatură, îmbinând, astfel, utilul cu plăcutul.

Micropoemele lui Thomas Axinte din acest număr al revistei „Imagini frumoase” denotă aplecarea spre natură, urmărind jocul anotimpurilor, florile, păsările, copacii…

Observăm la Thomas interesul faţă de universul micilor vietăţi, relaţia lor cu omul, micropoemele lui căpătând chiar o nuanţă filosofică.

Îi dorim, în continuare, mult succes şi promitem să-l urmărim cu atenţie la toate activităţile viitoare.

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „George Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Ieri primăvară
azi vară -
ploaia aceeaşi
*

Şi toamna,
alunecând în sângele
rece al frunzei
*

Soarele apunând -
pisica şi bunica
iar împreună
*

Pe cerul iernii
nenumărate stele -
singur bunicul...
*

Fulgere pe cer -
în furtună neclintit
stejarul bătrân
*

Fluturele
încearcă să zboare -
petale închise
*

Aşteptând să cadă
picătura soarbe
lumina zilei
*

De dimineaţă
urmele păsărilor
pe masa ninsă
*
Nisip alunecând
pe plaja ca o
clepsidră spartă

Imagini frumoase Nr. 8/2007

2008-06-17T15:18:00.004+03:00

Haiku pe malul mării cu Dumitru ENE-Zărneşti

Poetul şi prozatorul Dumitru ENE-Zărneşti s-a născut la 10 iunie 1938 în comuna Zărneşti, jud. Buzău, într-o familie de ţărani, oameni simpli, harnici, pricepuţi şi cu frica lui Dumnezeu în tot ce întreprindeau.

Părinţii i-au transmis harul cuvântului şi al lucrului bine chibzuit. Este absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Drept. Scrie din tinereţe, frecventând cenaclurile literare din Constanţa: Ovidius, Mihail Sadoveanu şi Societatea de Haiku.

A publicat poezie, dar şi un roman apreciat „Şarpele şi Genţiana” precum şi materiale pe teme juridice, atât în ziare şi reviste din ţară, cât şi din străinătate: Tomis, Steaua, Ambasador, Luceafărul, Târnava, Albatros, Orfeu, Amurg sentimental, Metafora, Mirrors (S.U.A.), Zbornik (Croaţia), Comhar (Irlanda), Apocalipsa (Slovenia) etc.

Debutul editorial: Bătrâne Cronos, de-ai mai vrea, versuri, Editura Muntenia, 1993. Alte apariţii editoriale:
- Clopote de lut, 1995
- Zafir Nipon, haiku, ediţie trilingvă, (română, franceză, engleză), 1996
- Cocorul de pază, în limbile română, franceză, engleză şi italiană, 2000
- Fulguraţii lirice etc.

Despre cărţile lui Dumitru Ene-Zărneşti au scris şi: Ion Roşioru, Ovidiu Dunăreanu, Ioan Găbudean, Sorin Roşca, Olga Duţu, Violeta Basa, asile Moldovan, Ion Codrescu, Aurelia Lăpuşan… Figurează în antologii de haiku din ţară şi din străinătate obţinând premii şi diplome pentru activitatea sa de haijin autentic.

A participat împreună cu soţia sa, Elena, la ediţia I a Colocviului de haiku de la Târgu-Mureş, organizat de revista „Orfeu” şi de Clubul Naţional de Haiku „Bucurii efemere” (Târgu-Mureş), condus de poetul Ioan Găbudean. Deviza preferată: „Fără mare trudă, viaţa n-a dat oamenilor nimic.” -Horaţiu

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „George Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Cărare -

printre paşii bătrânului

iuţeala şopârlei

Catedrala -

o rază de soare

străbate "Infernul"

Santinela -

prin negurile toamnei

cocorii zburând

Dimineaţă -

verdele grâului

în stropii de rouă

Printre crengile-nflorite

norul

îşi caută umbra

Auroră -

tropot de cal

şi tril de pasăre.

Freamătul codrului -

singurătatea

dispare

Pădure -

un trunchi de copac

masa de scris...

Ploaia

a încetat -

umbra curcubeului

Imagini frumoase Nr. 7/2007

2008-06-17T15:08:00.006+03:00

Un săgetător blajin – Ion Untaru

Ion Untaru s-a născut în 3 decembrie 1938, în comuna Finta din judeţul Dâmboviţa. A absolvit A.S.E. Bucureşti, promoţia 1962. Actualmente este pensionar şi locuieşte în comuna Băneasa, jud. Giurgiu.

Îi plac în mod deosebit freziile şi consideră Biblia cartea de căpătâi. Ion Untaru spune: “Cine nu încearcă să-l cunoască pe Domnul rămâne (voit sau nu) păgân şi trăieşte în întuneric.”

Ion Untaru, un om cu suflet mare, cu talent deosebit, un prieten de nădejde, a publicat şi la Târgu-Mureş, în colecţia revistei „Orfeu” câteva plachete de haiku şi de aforisme deosebit de apreciate: Prepeleac cu lună, La cules de stele, în Prefaţa căreia scriam în 2004: „Prozator viguros care ştie să descreţească frunţile (vezi volumul „Impozit pe prostie”), Ion Untaru e şi un poet talentat, reuşind să scrie cu succes admirabile sonete, rondeluri, haiku-uri, epigrame, aforisme, poeme într-un vers etc.

Cărţi publicate:

- Domnul Liszt, poezie, Ed. Destine, 1994
- Impozit pe prostie, schiţe umoristice, Ed. Destine, 1994
- Invitaţie la Castel, sonete, Ed. Sagitarius, 1995
. Vestitorul, poezie, Ed. Semne, 1999
- Condorul, poezie, Ed. Orion, 2001 etc.

Prezent în volume colective:

- Mugur alb, cenaclu, 1989
- Ostroave de lumină, ediţie îngrijită de Marcel Crihană, 1996
- Ce doamnă frumoasă este viaţa, ediţie îngrijită de Marcel Crihană, 1997
- Linia de plutire, ediţie îngrijită de Marcel Crihană, 1998
- Undă verde, ediţie îngrijită de I. Machidon şi Marcel Crihană, 1999
- Icoana mamei, ediţie îngrijită de George Chirilă, 1999
- Balada cultă în literatura română, ediţie îngrijită de Marcel Crihană, 1999
- Poezia pădurii, ediţie îngrijită de Radu Câneci, 2000
- Soarele de pe strada noastră, ediţie îngrijită de Marcel Crihană, 2000
- Aromă de nea, ediţie îngrijită de Ioan Găbudean, 2002
- Surâsul crizantemei, ediţie îngrijită de Ioan Găbudean, 2004

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „George Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Salcie plângătoare
femeie în doliu -
tăcere
*

Papură deasă -
broaştele concertează
doar pentru haijini
*

Adânc de mare
sacrificiu de scoică:
naşterea perlei
*

Noapte de iulie
nuferi luminând
concertul broaştelor
*

Lovit de trăsnet
cu crengile pârjolite
stejarul gol
*

Cireş greu de rod
bătându-mi în geam -
el ţi-a atins menirea
*

Toată plaja goală
numai paşii mei:
ieşirea din lume
*

Salon părăsit -
la ora ceaiului
bufniţe la geamuri
*

Noapte cu lună -
bătrânul şi greierele
stau de vorbă

Imagini frumoase Nr. 6/2007

2008-06-17T15:03:00.008+03:00

Radu Patrichi: Notă bio-bibliografică

S-a născut pe 10 februarie 1935 în comuna Pungeşti, judeţul Vaslui.

Debutul literar a fost în anul 1990 în revista HAIKU din Bucureşti, când i s-au publicat şapte haiku-uri, fiind imediat apreciat şi stimulat de editorul revistei, cel care a înfiinţat Societatea Română de Haiku, Florin Vasiliu.

În 1992 a fost printre cei care au înfiinţat Societatea de Haiku din Constanţa, unde a activat în continuare, iar din 1999 a fost acceptat şi la Şcoala de renku din Slobozia.

A publicat poeme haiku, tanka sau renga în multe reviste din ţară şi străinătate, între care: HAIKU, ALBATROS, ORION, ORFEU, TRIBUNA, TOMIS, METAFORA, AMURG SENTIMENTAL, VRABEC ( Croaţia ) , MIRRORS ( SUA), HAIKU ( Croaţia), VUURSTEEN (Olanda) şi altele.

A publicat poeme în antologii:

Antologia Haiku, Constanţa, 1992, tradusă în Japonia;
Haiku – Kette, Germania, 1992;
1001 colibri, Belgia, 1993;
Umbra libelulei, Bucureşti, 1993;
O sută de catarge, Bucureşti, 1997;
Antologia Basho, Japonia, 1997;
World Haiku, S.U.A., 1996;
Culegătorii de rouă, Târgu-Mureş, 1998;
Knots(Noduri), Slovenia, 1999;
Surâsul crizantemei, Târgu-Mureş, 2004 etc.

A publicat volumele de haiku:

Bătrânul încearcă, Editura Leda, Constanţa, 1955 şi
Bucuria ploii, Editura Ambasdador, Târgu-Mureş, 1999.

Premii literare:
Menţiune de onoare pentru Haiku – Cnstanţa, 1993
Premiu pentru debut literar Albatros – Constanţa, 1995
Premiul Orion pentru cel mai frumos haiku, 1996
Menţiune de onoare pentru volumul Bătrânul încearcă, Bucureşti 1997
Premiul Orion pentru volumul Bucuria ploii, Slobozia 1999.
Premiul I la concursul revistei HAIKU, 2005

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „George Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Bogăţie -

grădina mea

are primul fluture

Ce viaţă -

să ai în faţa ferestrei

un plop uscat

Pomii crescând

casa bunicilor

a rămas mică

Firul de iarbă

ce umbră lungă are!

Zi de toamnă.

Nu pot acum

s-ascult nimic -

apune soarele

Un limax

târându-se în ploaie

nici eu nu am casă

Înaintea mea

pe uşă intră

o frunză

Turturica,

e plăcută legănarea

dar nu în viscol

Să plec la drum-

Frunzele galbene

îmi mătură asfaltul.

Imagini frumoase Nr. 5/2007

2008-06-17T14:57:00.003+03:00

Prietenie prin haiku

Pe Dan Doman l-am cunoscut la Constanţa, la un Festival de Haiku organizat de Societatea de Haiku din Constanţa şi de revista „Albatros”. Am constatat cu surprindere că suntem nşscuţi în aceeaşi zi, lună şi an…

Aşa a început frumoasa noastră prietenie şi dragostea pentru haiku ne-a legat definitiv. Când am fondat la Târgu-Mureş revista de haiku „Orfeu” mi-a fost aproape, m-a ajutat cu sfaturi şi haiku-uri, cu traduceri etc. A publicat multe plachete(haiku, tanka, rengay) în colecţia revistei „Orfeu” la Târgu-Mureş.

Cunoscut, apreciat, premiat, antologat, Dan Doman este unul dintre haijinii români contemporan de o valoare incontestabilă.

Dan Doman (25 februarie 1951, Reşiţa) a absolvit Facultatea de Biologie-Geografie, secţia Geologie, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 1975. lucrează ca geolog la o întreprindere de prospecţiuni din Bucureşti.

Volume de haiku: Hoinar în munţi ( Wanderer in the Mountains, Editura Europolis, Constanţa, 1996), Sălaşul cu păianjeni (Colecţia revistei „Orfeu”, Târgu-Mureş, 1999). Are poeme incluse în străinătate, fiind coautorul mai multor plachete de poeme în lanţ (rengay) apărute în Colecţia de poezie a revistei „Orfeu”.

Carte pentru copii: Laura în Ţinutul Pădurilor, Editura Alfa, Bucureşti, 2001.

Premii: Premiul pentru debut în revista ALBATROS la Festivalul Internaţional de Haiku de la Constanţa, 1994; Premiul al doilea şi premiul de excelenţă la Itoen New Haiku Contest, Japonia, 1996, 1997; Premiul întâi la concursul de haiku al ziarului MAINICHI DAILY NEWS, Japonia, 1997; Premiul Orion pe anul 2000 pentru rengay, conferit de Şcoala de tanka, renku şi haiku, Slobozia.

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „G. Coşbuc” Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Pădure bătrână –
încremenit în aer
ţipătul bufniţei

Muşchiul umed –
desculţ
printre brotăcei

Noapte fără lună –
toţi fluturii adunaţi
pe geam

Seară de toamnă –
singur mesteacănul
licărind pe deal

Cătun părăsit –
în pârâu
păstrăvii prosperă

Vânt de toamnă –
pe geamul casei părăsite
scriu norii

În zori bruma –
doar puful păpădiilor
pare neschimbat

Ropotul ploii
pe aripile uliului
în zbor

Picioare ude –
încă o cărare prin
ierburile toamnei

Imagini frumoase Nr. 4/2007

2008-05-15T21:49:00.009+03:00

La început de drum…

Bogdan Ban este elev în clasa a V-a B la Gimnaziul „G. Coşbuc” din Târgu-Mureş. Ca membru al Cercului de Haiku „Crizantema”, a început să scrie micropoeme în stil haiku. Am selectat pentru revista „Imagini frumoase” câteva din creaţiile sale, prezentându-vă totodată, un scurt portret al tânărului autor.

Bogdan Ban s-a născut în Târgu-Mureş (3iunie 1995) în zodia Gemeni. Culorile preferate ale lui Bogdan sunt: verde, albastru şi alb. Floarea care-i place cel mai mult este ghiocelul, simbolul Primăverii. Deviza lui pe care o aplică în viaţă: „ Să ai încredere în tine şi să fii optimist!” Iubeşte literatura, poezia în special, şi îi place cel mai mult „Luceafărul poeziei româneşti”, Mihai Eminescu. Admiră la oameni în special generozitatea, sinceritatea şi mai ales loialitatea. Detestă minciuna, invidia, lenea şi mândria. Este pasionat de broaştele ţestoase şi de animalele marine. Calculatorul şi muzica sunt hobby-urile lui Bogdan. Iubeşte anotimpurile. Vrea să devină informatician. Sperăm ca interesul pentru poezie să fie permanent.

Pentru Bogdan Ban, haiku-ul înseamnă o relaxare, un mod de a-şi exprima gândurile şi sentimentele faţă de natură. Mult succes!

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Adresa: Gimnaziul „G. Coşbuc” Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Pe dealul sterp

atâta bucurie -

primul pumn de fragi

Pe mormântul ei

numai o crizantemă -

ofilită

Stelele strălucind

într-o fântână

în veselesc apa.

Doi ochi vioi

mă privesc dintr-un pom -

două cireşe...

Zi de vară -

lângă fântâna noastră

urme de melci

Înfloresc în zori

primele crizanteme -

sunt numai zâmbet

Primii fulgi

ascund o crizantemă

în parcul pustiu

Capcană -
firul păianjenului
prinde furnica

Furnicile grăbite
urcând pe trandafir -

petalele cad

Imagini frumoase Nr. 3/2007

2008-05-15T21:36:00.013+03:00

Continuitate...

Mica noastră revistă de haiga a ajuns la al 3-lea număr. Ea cuprinde haiku-uri ale foştilor elevi de la Gimnaziul „George Coşbuc” şi desene ale actualilor elevi ai acestui gimnaziu care poartă numele ilustrului poet ardelean.

Aşadar, acest număr de revistă a scris şi desenat de elevii şcolii noastre, iar în numărul 4 haiku-urile vor fi semnate de un elev din clasa a V-a, Bogdan Ban, desenele, ca de obicei, aparţinând elevilor noştri.

Autorii haiku-urilor din acest al 3-lea număr au făcut parte din cercul de haiku „Crizantema”, fondat de profesorul Ioan Găbudean în anul de graţie 2002, în luna septembrie, cercul având activitate şi în prezent. Între 2002 şi 2005, cu elevii Gimnaziului „G. Coşbuc” am realizat două antologii de haiku: „Luna din lac”(Casa de Editură Mureş, Târgu-Mureş, 2003) şi „Din nou septembrie”( Casa de Editură Mureş, Târgu-Mureş, 2005).

Amintim acum, în acest spaţiu, elevii care figurează în cele două antologii, ei fiind un exemplu de urmat pentru actualii aspiranţi la „glorie” literară: Maria-Adriana Baciu, Bianca Sorana Bînzari, Claudia Bothază, Ioan-Emil Călugăr, Iulia Căpuşan, Ioana Crişan, Iancu Tudor Cioba, Alexandru-Marin Duma, Paul Cristian Dumitru, Alina-Talida Iuga, Alina Teodora Jeler, Ionel Călin Oltean, Camelia Obreja, Elena-Nicoleta Pop, Răzvan-Şandor Pop, Adrian Pop, Bogdan Raţiu, Silvana Dumitra Răduţ, Diana Rigo, Alina Roja, Alexandra Iancu, Roxana-Claudia Rus, Bianca-Alina Samoilă, Patricia Seneş, Sabina Soţan, Dragoş Şuteu, Bogdan Ulican.

Coordonatorul revistei: prof. Ion Găbudean.

Adresa: Gimnaziul „G. Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, Jud. Mureş.

Soarele supărat
se aruncă în mare -
asfinţit de toamnă

Claudia Bothază

Noapte de vară -
farmecul desăvârşit
al lunii...

Ioana Crişan

Spectacol de seară -
frunzele alunecă
pe tobogan

Silvana Dumitra Răduţ

Cântecul ciocârliei
bate la fereastră -
primăvară...

Roxana Rus

Pe întinsul alb
fluturi de argint
dansează mereu

Oana Coman

Seară, vară -
undiţa pescarului
sparge luna din lac

Bianca Bînzari

În parcul pustiu
pe tobogan vântul
urcă şi coboară

Alexandra Istrate

Pe cerul senin
stelele dansează
în faţa lunii.

Răzvan Şandor Pop

Frunze de toamnă -
copiii le adună
pentru expoziţie

Adrian Pop

Imagini frumoase Nr. 2/2007

2008-05-06T21:46:00.018+03:00

Haiku-urile din acest număr sunt scrise de poeta Doina Găbudean.

Din nou despre haiga

Termenul japonez de haiga este format din hai (de la haiku = poezie scurtă, specifică japonezilor) şi ga = tablou, adică desen, pictură, imagine. Un haiku şi o imagine vizuală adecvată textului dau ceea ce numesc locuitorii Ţării Soarelui Răsare haiga.

Creatorul imaginii trebuie să perceapă în totalitate haiku-ul şi să dea un desen pe măsură, cu sugestii corespunzătoare, care pot depăşi sensul strict al micropoemului.

În România, printre haijinii (aşa se numesc autorii de haiku) preocupaţi de haiga este Ion Codrescu, profesor de desen la Constanţa, unde există şi o Societate de Haiku foarte puternică şi o revistă deosebită „Albatros” (în română şi engleză), el publicându-şi prima carte cu titlul sugestiv „Desene printre haiku”. Cu elevii de la Şcoala „Nicolae Tonitza” şi cu cei de la Liceul de Artă, Ion Codrescu a realizat antologia „Haiku – Haiga”, un experiment desfăşurat timp de 15 ani (1990-2004), cu rezultate deosebite.

Urmează ca şi elevii şcolii noastre să scrie haiku (unii au făcut-o deja), mărturie stând antologiile „Luna din lac”(2003) şi „Din nou septembrie”(2005) şi să ilustreze ei înşişi aceste haiku-uri.

Numărul 3 al revistei „Imagini frumoase” va cuprinde haiku-uri ale foştilor elevi ai Gimnaziului „George Coşbuc” şi desene ale actualilor elevi ai şcolii noastre.

Un schimb care se vrea benefic cu multiple semnificaţii şi cu satisfacţii pe măsură…

Coordonatorul revistei: prof. Ioan Găbudean.

Adresa: Gimnaziul „George Coşbuc”, Str. Moldovei, Nr. 30, Târgu-Mureş, jud. Mureş.

În camera albă

trandafirul scuturat

aduce liniştea

La streaşina casei

Colier de ţurţuri -

Iarnă geroasă

Tinda casei -

peste trepte muşchiul

îmbătrânind şi vântul...

Mărgele-n pahar -

bătrânul toastează

singurătăţii

Voalat de nea

sunetul clopotului -

iarna blândă

Luna, felie

de pepene galben

deasupra şurii

Cafea aburind -

lângă mine se încălzeşte

un fluture alb

Furtuna în parc

frunze adăpostindu-se

la cantonul vechi

Noapte de toamnă -

puzderie de stele

peste satul adormit

Imagini frumoase Nr. 1/2007

2008-04-23T20:35:00.010+03:00

Ut pictura poesis...

În anul 2007 apare la Târgu-Mureş, graţie colaborării mele cu elevii de la Gimnaziul „G. Coşbuc” o inedită revistă de haiga „Imagini frumoase”, prima de acest fel din România.

HAIGA este rezultatul îngemănării poeziei cu desenul / pictura, însemnând un haiku şi o imagine vizuală adecvată temei haiku-ului, care, de fapt, e una singură – natura, fascinanta natură…

Marele poet francez Charles Baudelaire, scria într-o poezie a sa că „Natura e un templu”, iar Mihai Eminescu afirma: „Natura nu minte niciodată”. Matsuo Basho, considerat cel mai mare poet al Japoniei, ne îndeamnă să ne întoarcem la natură, să trăim în armonie cu diversitatea formelor de manifestare ale acesteia. Să ne apropiem de această uimitoare şi miraculoasă ţară, Japonia, unde îşi au originea haiku-ul şi haiga, să fim sensibili şi creativi, chiar dacă începutul de mileniu nu e prea favorabil poeziei, artei, în general.

Mica noastră revistă va cuprinde haiku-uri şi desene ale elevilor talentaţi de la Gimnaziul „G. Coşbuc” îndrumaţi de doamna profesoară de desen Szabo Eugenia, cu speranţa că tot ce facem nu e în zadar:
„Viaţa, ca roua
Doar ca roua.
Şi totuşi…”
Kobayashi Issa

Prof. Ioan Găbudean, coordonatorul revistei

Haiku-urile din acest număr sunt:

Noapte ploioasă –
câte doi pe autostradă
melci îndrăgostiţi…

Spălând norii
Mureşul curge lin –
albastru fluid

Cătun părăsit –
printre ruinele lui
flori de nu-mă-uita

Te ţii de glume?
brotăcel cuibărit
în buzunarul meu!

Pe malul apei
sălcii pletoase –
rugă de seară

Tot mai singur
sub cer numărând
stele căzătoare…

Aniversare –
vântul îmi aduce-n dar
frunze de toamnă

Era să plouă –
dar norii s-au înecat
în Mureş

Popas la fântână -
în căuşul palmei
stelele plutind

Despre revista „Imagini frumoase”

2008-04-23T19:08:00.004+03:00

În colecţia IMAGINI FRUMOASE au apărut deja 11 numere.

În numărul 1, ianuarie 2007 sunt haiku-uri scrise de Ioan Găbudean, ilustrate de elevi ai Gimnaziului George Coşbuc.
Numărul 2, februarie 2007 conţine haiku-uri scrise de Doina Găbudean.
În numărul 3, martie 2007 sunt haiku-uri ale foştilor elevi ai Gimnaziului.
Numărul 4, aprilie 2007 conţine haiku-uri scrise de Bogdan Ban.
În numărul 5, mai 2007 sunt haiku-uri scrise de Dan Doman.
Numărul 6, iunie 2007 conţine haiku-uri scrise de Radu Patrichi.
În numărul 7, iulie 2007 sunt haiku-uri ale lui Ion Untaru.
Numărul 8, august 2007 conţine haiku-uri scrise de Dumitru ENE-Zărneşti.
În numărul 9, septembrie 2007 sunt haiku-uri ale poetei Adina Enăchescu.
Numărul 10, octombrie 2007 conţine haiku-uri scrise de Maria Tirenescu.
Numărul 11, noiembrie 2007 are haiku-uri scrise de Adina Enăchescu.

În scurt timp, vom publica pe blog haiku-urile, însoţite de prezentarea autorilor. În măsura în care va fi posibil, vom înscrie şi imagini ale revistei.

O carte de haiga

2007-10-11T22:45:00.000+03:00

În această toamnă, la Târgu-Mureş, a apărut, în format liliputan, o carte de haiga, intitulată, SĂ FII IAR COPIL…, carte cu care începe colecţia revistei „Imagini frumoase”.

Cartea cuprinde haiku-uri scrise de poetul Ioan Găbudean, traduse în limba engleză de Ion Untaru, el însuşi autor de haiku-uri, ilustrată de 21 de elevi ai Gimnaziului George Coşbuc din Târgu-Mureş. La pagina a doua, se află un portret al autorului, desenat de Dănuţ Timiş.

Transcriu câteva dintre haiku-urile din carte, alese oarecum subiectiv:

După furtună
acoperită cu flori –
bisericuţa…
After storm
covered with flowers –
the little church…

Acalmie –
sperietoarea şi cioara
se studiază…
Lull –
the scarecrow and the srow
are watching themselves…

Zi cu vânt
bună de înălţat zmeie –
să fii iar copil…
Windly day
good time for raising kites –
to be once again child…

Toamnă târzie –
colocviu cu o frunză
foarte grăbită…
Late autumn
symposium with a
very hurried leaf…

Sfârşitul toamnei –
sperietoarea uitată
în pantaloni scurţi
End of autumn –
forgotten scarecrow
in short trousers

Spectacol jalnic –
pe sperietoare, cioara
triumfătoare…
Grevious show –
on the scarecrow
the triumphant crow…

Secol insolent –
nici un respect pentru
sperietoare!
Pert century
no kind of respect
for the scarecrow!

Cartea este un succes comun, o realizare a autorului, traducătorului şi a micilor artişti îndrumaţi de profesorul lor.

Sper să avem ocazia, în scurt timp, să scriem şi despre alte lucrări din această colecţie.

ROMANIAN KUKAI

2007-08-18T14:42:00.000+03:00

Locul unde se întîlnesc
toţi iubitorii de poezie niponă din România:

ROMANIAN KUKAI
http://romaniankukai.blogspot.com/

· Aici se desfăşoară, începînd din aprilie 2007, primul concurs de haiku lunar în limba română. Clasamentul este stabilit prin votul participanţilor. Cîştigătorii primesc ca premii cărţi de şi despre haiku şi diplome.
· Sînt afişate informaţii despre alte concursuri din ţară şi din lume, despre reviste şi site-uri de specialitate interne şi externe.
· Sînt prezentate apariţiile editoriale din domeniul poeziei nipone.
· Sînt afişate liste cu cărţile despre şi de poezie niponă apărute de-a lungul timpului în România.
· Sînt prezente mărturisiri şi interviuri ale celor ce scriu poezie niponă.
· Se publică articole despre poezia niponă şi prezentări ale clasicilor japonezi cu poeme traduse în limba română.
· Este afişată o listă cu paginile web ale celor ce scriu haiku în în limba română.

La orice oră din zi şi din noapte cu un singur clic pe adresa aleasă puteţi fi în contact direct cu noi, avînd acces la ultimele informaţii.

Lumea haiku-ului online vă ştie deja

2007-08-17T23:12:00.000+03:00

Sub titlul Ioan Găbudean - schiţă de profil această însemnare a fost postată pe ROMANIAN KUKAI unde vă invităm şi pe voi.

Cei care s-au ocupat de haiku în România, nu doar scriind, ci încercînd să şi coaguleze în jurul lor activitatea celorlalţi, nu sînt mulţi şi-i poţi număra pe degetele mîinii. Numele profesorului Ioan Găbudean de la Tîrgu Mureş este printre ei.

Zilele trecute am primit de la Maria Tirenescu, xerografiate, 6 numere ale revistei de haiga Imagini frumoase. Este vorba de efortul de a improviza cu mijloace financiare precare un mod de a supravieţui onorabil în timpuri nefaste.

Revista este de fapt o coală A4 împăturită în trei şi, bănuiesc, multiplicată la copiator. Ea este rodul colaborării a doi profesori ai gimnaziului George Coşbuc din Tg. Mureş: Ioan Găbudean şi Eugenia Szabo. Ambiţia revistei este de a fi prima revistă de haiga din ţară. Versurile mai multor poeţi: Ioan şi Doina Găbudean, Dan Doman, Radu Patrichi şi ale cîtorva dintre foştii elevi ai gimnaziului, sînt însoţite de imagini desenate de elevii îndrumaţi de Eugenia Szabo.

Ceea ce surprinde în aceste însoţiri este o anume candoare a privirii care nu pierde nimic de profunzimea spusei atunci cînd vibrează-n surdină la impactul cu prospeţimea imaginii.Iniţiativa este urmarea firească a unei lungi activităţi a cercului de haiku Crizantema, fondat de Ioan Găbudean în 2002 la acelaşi gimnaziu şi funcţionînd şi în prezent.

Cercul a realizat şi două antologii cu poeme ale elevilor: Luna din lac, Casa de Editură Mureş, Tg. Mureş, 2003 şi Din nou septembrie, Casa de Editură Mureş, Tg. Mureş, 2005.

În numărul 3 al revistei, amintind ce înseamnă haiga, este remarcată şi activitatea lui Ion Codrescu, promotorul genului în România. Profesor la Şcoala Nicolae Tonitza şi Liceul de artă din Constanţa, dînsul a antrenat elevii celor două şcoli într-un experiment de 15 ani, avînd ca rezultat final o antologie intitulată Haiku-Haiga.

*

Ioan Găbudean, născut pe 25 februarie 1951, este şi fondatorul revistei Orfeu şi al unei colecţii de plachete publicate în colecţia cu acelaşi nume. Dar despre ele în momentul în care vom avea mai multe date.

*

Adresa la care poate fi contactat este: Gimnaziul G. Coşbuc, str. Moldovei nr. 30, Tg. Mureş, jud. Mureş.

Ca să vă puteţi posta revista şi online

2007-08-17T17:47:00.000+03:00

Revista voastră merită să fie postată şi online, lucrul acesta nu este deloc greu. Pentru a început, v-am făcut o adresă email pe yahoo şi veţi avea una şi pe contul Google pe care îl folosiţi ca să vă logaţi pe acest blog.

Restul setărilor le vom face pe parcurs ca să deveniţi independenţi şi să aveţi parolele voastre pe care noi să nu le ştim.